Sunt sarac … dar nu chiar asa


Sunt atat de sarac ca abia-mi permit cea mai ieftina bere. La vin nici nu ma gandesc.

Sunt atat de sarac ca daca intru la Mc nu pot sa-mi iau nimic nici macar o portie de cartofi. Sunt atat de sarac ca nu-mi permit sa beau nici macar o cola.

Sunt atat de sarac ca nu-mi permit un meci pe National Arena. Nici la Robbie Williams nu-mi permit. Nu-mi permit sa ies vinerea si sambata in cluburi. Nu-mi permit sa dau 10 lei pe o bere in oras la terasa si 9 lei pe-o cafea, 16 lei pe un redbull pentru a sta  la cafenea-n vitrina, central, sa fiu invidiat si eu.

Nu-mi permit branduri pe toale. Nu-mi permit sa am un televizor, plasma, tableta pentru copii, smartphone de ultima generatie. N-am bani de  costum de Hallowen. Ma parfumez in lift de la altii, nu-mi permit sa fumez ca deja fumez pasiv si e prea mult.

Nu-mi permit sa fiu smecher.

Dar imi permit sa fiu atent, desptept, calculat, cumpatat.

Sunt sarac dar nu chiar  atat de sarac incat sa nu pot cumpara cartea pe care mi-o doresc, sa nu pot merge la Opera, sa nu-mi pot da copilul la lectii de pian.

Sunt sarac, dar imi permit sa am trei copii.

Imi permit sa cladesc o familie.

Imi permit sa primesc popa de fiecare data cand “unelteste” sa-mi intre in casa. Am bani de tamaie, catuie, de icoane, de taxe bisericesti. Imi permit sa pierd timpul la slujbe, la privegheri, la conferinte. Imi permit sa mai si dau si sa mai  las de la mine.

Sunt sarac, dar imi permit binele si-s lefter pentru rau.