Psiholog Monica Bolocan: Sindromul copiilor suprasolicitati in cursa pentru performanta


Suntem inclinati sa credem ca numai adultii pot suferi de oboseala cronica sau burnout, nu si copiii. Coplesiti de dorinta de a creste copii competitivi si performanti, din ce in ce mai multi parinti traiesc cu convingerea ca multitudinea de activitati optionale puse la dispozitie de gradinite, scoli si programe de tip after-school sunt un must-have fara de care succesul in viata al copiilor este compromis. In aceasta viziune, avantajul competitiv se construieste cat mai devreme in viata printr-un cumul de competente si cunostinte variate din care nu pot lipsi cel putin doua-trei limbi straine, sport, arte (pictura, dans, muzica si teatru), plus activitati de dezvoltare cognitiva si emotionala.

 

Intalnesc din ce in ce mai frecvent copii de 4 – 5 ani care au “programul plin” de dimineata pana seara. Parintii povestesc cu satisfactie cum micutii lor “nu mai au timp nici sa respire”, programul lor de activitati fiind similar cu cel al unui adult (minim 8 ore pe zi, adesea chiar 10 ore). Lipsiti inca de capacitatea de autoanaliza si de simt critic, copiii mici se implica neconditionat din bucuria de a-si vedea parintii fericiti sau, cel putin, multumiti. Parintii se simt impliniti ca fac totul pentru viitorul copilului lor si nu rateaza nicio sansa pentru a mai pune o caramida la baza succesului de mai tarziu.

Fara indoiala, preocuparea pentru educatia copiilor este absolut necesara si laudabila. Din nefericire pentru micutii nostri, aceasta preocupare este deviata, uneori, intr-o obsesie care ii transforma pe copii in victimele frustrarilor parintilor lor. Copilul prins in capcana cursei pentru performanta pare a-si pierde, la un moment dat, bucuria de a fi copil. De cele mai multe ori trist, nervos si incercanat, copilul este adus de catre parinti si la psiholog pentru a fi ajutat sa isi recapete dorinta de a reusi.

 

 

In cate activitati este bine sa iti implici copilul si cum iti poti da seama daca acesta va face fata?

In primul rand, este bine de stiut ca cei mici nu reactioneaza la fel la stimulare. Unii par a obosi mult mai repede decat altii, sistemul lor nervos fiind mai fragil in fata suprasolicitarii. Acelasi program zilnic poate fi usor de acceptat de catre unii copii si extenuant pentru altii in functie de particularitatile de procesare senzoriala ale sistemului nervos si de temperamentul fiecarui copil. Este util ca parintii sa aiba o buna cunoastere a acestor factori inainte de a decide cat de mult isi pot stimula copiii si ce tipuri de activitati li se potrivesc. Mai conteaza, desigur, si modelul de viata pe care il ofera parintii si modul in care acestia reusesc sa-i construiasca in mod corect copilului mecanismele motivatiei interne pentru reusita.

 

Iata doar cateva recomandari ale specialistilor in dezvoltarea copilului:

  1. In primii 6 ani de viata, copiii invata cel mai mult prin explorare, stimularea echilibrata a tuturor simturilor, miscare fizica intr-un mediu natural si joaca libera. Experimentand neingradit, copiii isi pot dezvolta imaginatia si initiativa.
  2. Abilitatile sociale ale copiilor se dezvolta cel mai bine in joaca libera cu alti copii, neingradita de reguli si neintermediata de un adult. Astfel, ei isi dezvolta autocontrolul, capacitatea empatica, abilitatile de negociere si toleranta la frustrare.
  3. Desi copiii au nevoie de ghidarea oferita de un adult pentru a invata, este necesar sa existe un echilibru intre activitatile structurate, mediate de un adult, si invatarea libera, prin explorare si joaca. Atunci cand activitatile structurate predomina, capacitatea de invatare a copilului poate fi afectata.

 

Cum recunosti un copil suprasolicitat?

Suprasolicitarea nervoasa se poate instala la orice varsta. La copii pot aparea urmatoarele simptome atat in cazul celor cu un program zilnic supraincarcat, cat si al celor supusi unei presiuni constante pentru a excela din partea parintilor:

  1. Iritabilitate, nervozitate si, uneori, agresivitate
  2. Hiperactivitate (agitatie motorie)
  3. Opozitionism
  4. Labilitate emotionala, schimbari bruste de dispozitie afectiva
  5. Apatie si acuze de oboseala (inclusiv dimineata, la trezire)
  6. Fatigabilitate (copilul oboseste usor)
  7. Plictiseala si lipsa de motivatie pentru diverse activitati structurate
  8. Dificultate de concentrare a atentiei
  9. Acuze somatice (dureri de cap, de burta etc)
  10. Crize de afect nejustificate
  11. Alterari ale obiceiurilor alimentare si de somn.

 

Comportamentele mai sus mentionate se pot accentua inainte de concursuri sau examene. Unii copii incep sa refuze sa participe la activitati care inainte le faceau placere si isi cauta diverse motive pentru a nu se mai duce la gradinita sau scoala, preferand sa stea acasa si sa nu faca nimic. Parintii trebuie sa inteleaga ca cei mici invata cel mai mult atunci cand o fac din placere, prin joaca, iar bucuria de a fi copil este o resursa emotionala ce trebuie protejata cu grija pentru ca este fundamentul fericirii adultului de mai tarziu.

 

Monica Bolocan

Psiholog clinician si educational, practician acreditat TRIPLE P (Positive Parenting Program)

0740 204 020

Sursa: sfatulparintilor via    www.psiholog-copii.ro