Ioan Ianolide despre raul din lume si din oameni


Raul  are o mare putere de seductie si multe argumente, incat este greu sa i se reziste de catre oameni slabi la minte, slabi de inima si slabi in credinta.

Raul vine in lume din inima oamenilor, trece prin mintea lor si ajunge sa stapaneasca voia lor. Robiti raului, oamenii gusta satisfactia raului. Robind constiintele, raul devine spiritualitate neagra a lumii, care-i conduce destinele pe calea pierzarii.

Raul devine principiu, criteriu si mod de viata si de ordine istorica.

Raul se organizeaza si devine putere peste constiinte, putere peste lume.

Raul nu se declara ca rau, ci se justifica drept bine, dar dupa rezultatele lui nefaste el se demasca.

Raul nu spune ca este de la diavol, dar refuza sa se inchine lui Dumnezeu si  prin asta isi dezvaluie reaua credinta.

Raul minte vorbind adevar, raul face rau justificandu-l ca bine, raul urateste lumea, desi se prezinta ca un estet.

Raul este ipocrit cu risipa de inteligenta, dar vine o vreme cand el se vadeste gol-golut, respingator si inspaimantator.

Lumea nu poate fi mintita la infinit. Seducatia raului poate fi dejucata de dorul dupa sfintenie, de mintea clarvazatoare si de nostalgia vesniciei.

 

-Tataie, dar satana cine este?

– El este gandul rautatii din oameni.

-Atunci Dumnezeu este gandul bunatatii din oameni…

– Bravo, asa este!

 

Ioan Ianolide, Detinutul Profet ( 1985)