Un nou atac la adresa bisericii. De data asta un atac subtil, “ crestinesc”, din interior.


Pana acum probabil ca va ajuns la urechi ultimul manifest impotriva Catedralei Mantuirii Neamului “cantat” de trupa Taxi.  Manifestul se vrea ceva in genul “ We are the world” cantata de Michael Jackson si prietenii. Inca din start,  daca esti putin atent cu astfel de atacuri smerite la adresa bisericii, observi ca piesa nu prea se leaga, iar mesajul nici atat.

M-a facut sa ridic putin din spranceana cand am vazut o trupa celebra pentru un mesaj soft, glumet, pentru un stil usor, putin infantil, cum s-a trezit sa le vorbeasca crestinilor, de la crestin la crestin, in Postul Pastelui. Au luat cu ei inca 33 de prieteni (?), in mare, majoritatea oameni de scena, cam usurei, daca le pui sufletul pe cantar, chiar putin neseriosi o treime din ei. In formatul asta artistii nostril au inceput sa ne invete smerenia, sa ne spun ce cred ei ca prefera Dumnezeu. Repetat de 33 de ori acest crez devine conditionare si nu mai este ce cred eu ci iata ce prefera  Dumnezeu.

Inceputul te face sa nu privesti serios mesajul:

“Am avut un vis” – stim ce spun Sfintii Parinti despre vise.

„M-am dus la catedrala, de dimineata, sa-l caut pe Dumnezeu.
Nu l-am gasit, sunt convins ca era acolo dar, pur si simplu, nu l-am gasit eu.
Desi l-am cautat pana si-n salile polivalente, si-n cele 12 lifturi si-n parcarea subterana.
Si-n spatiile auxiliare, nu l-am gasit.
Dar nu m-am mirat, acolo, totusi, e o suprafata de 11 hectare.”

Aici se da tonul mesajului – mi se pare clar ca este batjocoritor si nu este deloc smerit.

Apoi il gaseste pe Dumnezeu:

„L-am vazut de la intrare.
N-a fost greu, biserica are 100 de mp in total.”

Mesajul este acum in plus si neserios. Omul pare foarte superficial. Pare ca nu vrea sa depuna efort in a-L  gasi pe Dumnezeu.
“Si cred ca stiu de ce l-am gasit aici.
Eu cred ca Dumnezeu prefera lemnul.
Lemnul si spatiile mici”

Apoi la fel de stupid, de naiv  isi da seama ca l-a gasit intr-o biserica din lemn pentru ca „Dumnezeu prefera lemnul; lemnul si spatiile mici”

Trebuie sa recunoasteti ca este tras de par. Inceputul cantecului este o constructie stangace, fara consistenta, imbrobodita in graba, totul pentru a se ajunge la refren.

In primul rand te surprinde numarul asta 33 – 33 de prieteni.  In mod normal, cand se ajunge la o astfel de cifra se baga “ si prietenii” in locul de numarul exact de colaboratori.  Aici ramai cu senzatia ca numarul se doreste a fi subliniat pentru ca are importanta in constructia mesajului. Deja probabil va uitati chioras la mine: adica ce naiba conspiratii ai gasit ma? Nu stiu daca se refera la numarul masonic 33 s-au doar vor ca, subliminal, aruncand un 33 acolo, mesajul sa aiba conotatii spirituale. Important mi se pare ca refrenul  ala batjocoritor este repetat in mod ritualic de 33 de ori.

In al doilea rand  e vorba de refren. In jurul refrenului a fost construita intreaga piesa.

“ Dumnezeu prefera lemnul; lemnul si spatiile mici.”

Daca va uitati atent la videoclip si apoi il ascultati fara sa priviti, veti simiti ca” smerania” din acest mesaj este una demonica. Desi este cantat pe un ton smerit, in suflet rezoneaza foarte straniu si te face sa te gandesti ca “ lemnul” este folosit mai degraba in sensul batjocoritor de “ cel spanzurat pe lemn” –“ Blestemat este înaintea Domnului tot cel spânzurat de lemn (Deuteronom 21:23)

 

Este cumva un ritual in aparenta corect, „canonic”, dar care, in desfasurare, se intoarce impotriva sensului primar. Ca in exemplul oferit de Sfantul Paisie Aghioritul cu vrajitoare care stransese multa lume in jurul ei pentru evlavia pe care o arata fata de o icoana a Maicii Domnului si pentru minunile pe care le facea: „Unii mi-au spus despre o femeie că vindeca bolnavi folosind diferite lucruri sfinte. Când am auzit ce face, am rămas uimit de meșteșugul diavolului. Ținea o cruce în mână și cânta diferite tropare. Cânta, de pildă, “Născătoare de Dumnezeu, Fecioară” și, când ajunge la “binecuvântat este rodul pântecului tău”, scuipa pe lângă cruce, adică hulește pe Hristos..”

 

In vremea apostolilor, în vremea Mântuitorului, crucea era foarte cunoscută și era supranumită lemnul de osândă
În epistola lui Pavel către Galateni 3:13, aflăm următoarele: “Hristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcându-Se blestem pentru noi – fiindcă este scris: „Blestemat e oricine este atârnat pe lemn”

Desi am vazut ca foarte multi crestini si teologi  au cazut in capcana, luand de bun sensul fariseic al lemnului din cantec  si asociindu-l cu Crucea Mantuitoare, este evident ca lemnul in cantec nu are sensul de cruce ( chiar este ocolit foarte abil). Apoi daca s-ar dori ca lemnul sa reprezinte materialul potrivit, smerit pentru constructia unei bisericii, asa cum ne lasa sa credem cantecul pentru a infiltra mesajul dorit, plin de batjocura  in care lemnul este asociat cu osanda celui blestemat care nu este Fiul lui Dumnezeu( mesajul iudaic, mesajul necredinciosilor pentru crestini), nu putem lua in serios o astfel de asertiune pentru ca este puerila – este evident ca biserici smerite se  pot construi si s-au construit si din alte materiale. Este penibil sa credem ca mesagerii „ crestini” din Postul Pastelui si-ar dori sa avem numai biserici din lemn, din moment ce ei par a fi deranjati de megalomania Catedralei si nu de matarialul din care este ridicata. Atunci pentru ce in refren ( centrul mesajului) apare lemnul?

Lemnul este folosit in  sensul iudaic, in sensul pe care il avea pentru necredinciosi, pentru romanii care se inchinau idolilor si ii priveau cu dispret pe crestinii care preamareau un om ( in viziunea lor) spanzurat pe lemn. Numai sclavii, provincialii şi infractorii de teapa cea mai joasă erau crucificaţi, iar cetăţenii romani numai foarte rar.

Treaba cu lemnul nu se incadreaza deloc si pare asezata cu atentie acolo. Aici am avea nevoie de analiza maestrului Virgiliu Gheorghe. Partea cu spatiile mici se incadreaza cat de cat in mesaj, dar pentru ca vine sa completeze „ lemnul” care este in centrul mesajului si care am vazut ca are un sens blasfemiator, te face sa simti ca si aici sensul cautat a fost altul – de micime, stramtorare si nu de smerenie.

Te gandesti ca ma sunt trei saptamani pana la Paste si romanii naivi, printre care foarte multi crestini vor fredona prostia asta, multumiti de spiritualitatea lor si de faptul ca au pus umarul la smerirea poporului roman.