Despre trei fenomene ale timpului: invazia verticala a barbarilor , domnia prostilor, tradarea oamenilor cumsecade.


steinhardt1937, Paris

Manole despre trei fenomene ale timpului: invazia verticala a barbarilor ( expresia e a lui Rathenau), domnia prostilor, tradarea oamenilor cumsecade.

Primul: navalesc nu barbarii din alte continente ci, de jos in sus, derbedeii. Barabarii acestia preiau locurile de conducere.

Al doilea: au sosit – pur si simplu, in sensul cel mai categoric – prostii si incultii la putere si in ciuda tuturor legilor economice si tuturor regulilor politice fac prostii, ca niste ingnoranti ce se afla.

Al treilea : in loc de a se impotrivi, oamenii cumsecade adopta expectative binevoitoare, se fac ca nu vad si nu aud, pe scurt tradeaza. Nu-si fac datoria. Impartialii si increzatorii inregistreaza si tac. Sunt cei mai vinovati.

[…]

1970

Cata dreptate are dr Al-G. cand spune ca mai presus de orice trebuie sa ne ferim de idealul perfectiunii. (Fireste de al perfectarii lumii, nu de al perfectionarii launtrice: acolo se cuvine sa cautam desavarsirea si sfintenia.) Ucigas fara simbrie de Eugen Ionescu: orasul perfect si splendid, numai marmura si flori si soare, in care locuitorii stau pititi in casa, pe sub mobile. Sau New York-ul, Los Angeles, Dusseldorf-ul de astazi unde nimeni nu indrazneste sa iasa pe jos dupa inserare. Ori Eloizii si Morlocii din Time Machine a lui Wells. Noaptea Morlocii ii smulg pe Eloizi din palate si-i mananca. Huliganii metropolelor inca nu-si mananca victimele, deocamdata le jefuiesc si le omoara. Dar o sa vina si asta, mancatul, am deplina incredere!

Necredinciosii contemporani cand au cultura stiintifica, nu mai indraznesc sa nege pur si simplu pe Dumnezeu, ca aceia de alta data. Ei inteleg ca probabilitatea existentei unui creator al universului se impune si de aceea prefera sa se situeze mai degraba pe pozitiile agnosticismului decat ale ateismului si recurg la metafore tehnico-stiintifice. Astfel Artur Koestler: „Dumnezeu nu raspunde. Dumnezeu si-a scos telefonul din priza.”

( Ramane de vazut: a) daca-L si sunam: b) daca stim ce sa cerem, caci daca cerem lui Dumnezeu sa ne rezolve problemele noastre de organizare lumeasca, apoi cu drept cuvant ne putem astepta sa auzim „ ati gresit numarul”.)

[…]

De cand cu introducerea calculatorea in toate domeniile de activitate traim un fel de animism masinist. Dupa ce si-a prelungit mana cu ajutorul uneltei apoi cu al masinii, omul mareste cu ajutorul masinii electronice insasi eficienta mintii sale.

Dar asta nu poate duce la tagada suprematiei spiritului si nici la trecerea cu vederea a faptului ca avem o constiinta. Omul percepe ca percepe, stie ca stie, isi gandeste gandirea.

Acestea toate le spun insisi ciberneticienii, mai rationali decat comentatorii din afara.

Sa nu ne facem ca nu stim; stim prea bineca stim; stim prea bine ca suntem fiinte constiente. N-ar fi nici serios si nici corect ( fair) sa pretindem ca nu realizam complexitatea situatiei noastre de fiinte roase de remuscari, obsedate de ideea dumnezeirii ( tot argumentul sfantului Anselm ramene cel mai puternic), nevoite sa faca eforturi pentru a-si dovedi ca nu sunt decat materie. Iar daca n-ar fi decat masini, ce dovada mai buna decat calculatoarele ca au fost create de un programator cu veleitati teologice?

Nicolae Steinhardt, Jurnalul Fericirii