TOP 5 efecte catastrofale ale deciziei Băncii Centrale Europene de a tipări 60 miliarde Euro lunar


171-0726120013-debtSlaveryAproape toate studiile privind efectul tipăririi de bani, atât în SUA cât și în Japonia, arată același lucru, că programul de stimulare nelimitată contractează activitatea economică, NU o sprijină. Singurul efect este să creeze și mai multă bogăție pentru bănci și guverne.

Rețineți că președintele Băncii Centrale Europene, Mario Draghi, a fost vicepreședintele Goldman Sachs în trecut. Acești bani, 1.1 trilioane Euro tipăriți până în Septembrie 2016, nu vor fi împrumutați niciodată micilor întreprinzători/companii, ci vor fi utilizați în scop speculativ, speculații financiare pentru câștiguri financiare.

Nimeni nu crede că acești bani chiar vor fi utilizați în scopuri nobile, pentru individul de rând, aceasta fiind doar propaganda, gunoiul care ne este aruncat în față.

Guvernele “antreprenorii politici” și Băncile Centrale conduse de Băncile de Investiții “elita financiară”, vor cu orice preț să evite Deflația “libertatea individuală”, în detrimentul Inflației și a Datoriilor “ingredientele proiectului politic”. 

Băncile vor utiliza acești bani pentru speculații financiare. Creditarea NU se va stimulată, consumul și investițiile NU vor crește, iar bunăstarea NU va fi readusă în regiune, așa cum promite fostul șef al celei mai “credibile” bănci de investiții.

Scuza și argumentul lui Draghi & Compania selectă de la ECB este lipsa inflației, riscul de deflație și alternativa la reducerea veniturilor cetățenilor europeni. Un euro slab pentru a crește competitivitatea.

Întrebarea este DE CE se tem atât de mult mai marii oficiali europeni de deflație? De ce guvernele se tem de deflație? De o consideră o boală cronică a economiei și de ce apelează la o serie de măsuri neconvenționale pentru a o combate?

Versiunea oficială o cunoștem cu toții…o găsim pe site-ul oricărei bănci centrale. Scade cererea, se contractează economie, scad prețurile, scad profiturile companiilor și valoarea activelor.

Realitatea este alta. MAREA îngrijorare a guvernelor și băncilor centrale NU este deflația, ci IMPACTUL deflației asupra economiilor super îndatorate din Europa. 7 din membrii UE vor ajunge la datorii publice de peste 100% din PIB. Prin deflație, datoriile guvernelor cresc și implict riscul de faliment al țării.

CE FAC ACEȘTIA PENTRU A ÎMPIEDICA UN FALIMENT SPRE CARE CHIAR EI NE-AU IMPINS?

Ca de obicei, aleg cea mai simplă variantă. Interesant, deja așteaptă lapte și miere în 2015, după planul miraculos lansat: TIPĂRIRE, TIPĂRIRE și iar TIPĂRIRE.

BCE se așteaptă la readucă prosperitatea în stil american: achiziții de obligațiuni ale statelor membre cu banii creați. Dobânzile negative NU au funcționat și nici celelalte artificii încercate, nimic nu a reușit să stimuleze o economie intrată în depresie. Așa că banca centrală scoate artileria grea.

Ben Bernanke, părintele stimulării economiei prin creare de bani din tastatură, afirma că deflația este temută deoarece crește valoarea REALĂ a datoriilor. Adevărul este că deflația crește valoarea banilor, a economiilor, a veniturilor, elimină excesul de valoare nominală adăugată prețului unui produs, făcându-l să reflecte mai bine valoarea sa reală.

Atunci de ce ne temem de deflație? Că se prăbușește schema piramidală a ELITEI FINANCIARE? Declinul este INEVITABIL și permite piețelor să se corecteze. Intervențiile în economie, în special prin extinderea masei monetare doar va prelungi suferința și va umfla prețurile activelor speculative, până când bulele se vor sparge și cu cât este momentul este amânat mai mult, cu atât colapsul va fi mai dureros.

Francul elvețian ne-a arătat recent că dezechilibrele create se corectează violent. Ce s-a întâmplat cu francul se va întâmpla în curând și în alte piețe financiare, de acțiuni și obligațiuni.

Da, există și o parte frumoasă a deflației. Deflația înseamnă LIBERTATE, eliberează individul de SCLAVIA creată odată cu politicile monetare în ultima sută de ani. Deflația a devenit doar PROPAGANDA conducătorilor pentru a crea INFLAȚIA, pentru a-și dilua datoriile furând din buzunarele indivizilor și pentru a induce un efect fals de îmbogățire.

Deflația doar accelerează reajustarea economiei după o perioadă de inflație crescută. Este necesară după o criză finaciară pentru ca economia să-și găsească un ECHILIBRU NATURAL.

NU este necesar să se încerce evitarea unui colaps după un boom adus de extinderea creditării. Alternativa este o CRIZĂ venită mai devreme ca rezultat al abandonării voite a creditării în exces, sau o CATASTROFĂ venită mai târziu datorită dezechilibrelor create artificial ce vor trage tot sistemul financiar în jos.

Deflația aduce libertatea pierdută. Deflație înseamnă că guvernele NU au afaceri/interese în economie. Inflație înseamnă ajustări și reforme, interese guvernamentale și politice. Intervenția statului în detrimentul cetățeanului. IATĂ 5 EXEMPLE:

  1. Tipărirea nelimitată de bani pentru a susține statul creează o dependență a individului de serviciile statului.
  2. Politicile monetare acomodative cresc datoria publică și privată, forțându-l pe individ să-și plătească datoriile și obligațiile financiare (vezi cazul Francului de astăzi, Euro de mâine și Leul de poimâine)
  3. Devalorizarea valutelor și scăderea puterii de cumpărare a banilor de hârtie face ca individul să apeleze la împrumuturi/datorii pentru a-și crește veniturile.
  4. Inflația duce la redistribuirea incorectă și inegală a bogăției. Cei câtiva ce există sub forma autorităților financiare și monetare, băncile și instituțiile lor financiare beneficiază în detrimentul publicului.
  5. Inflația redirecționează banii către refinanțarea datoriilor și nu către investiții în producție, făcând ca statul și implicit cetățenii săi să fie legați de o spirală fără sfârșit a datoriilor.

Iată de ce DEFLAȚIA asigură un anumit grad de LIBERTATE. Sună extrem, dramatic? Este realitatea. 

Banii de hărtie au devenit fundația tehnică a existenței din ziua de astăzi. Banii de hârtie, inflația și datoria sunt ingredientele proiectului politic, în beneficiul unei categorii strategice, așa numiții antreprenori politici, dar în detrimentul libertății și independenței individuale. Au toate motivele să se teamă. Deflația nu-i lasă să beneficieze continuu de restul societății.

Deflația va redistribui bogăția, scăderea prețurilor și a cantității de bani va arăta adevărata valoare a valutelor și implicit adevărata avere a statului și a indivizilor. Deflația va stopa dependența de datorii și se va concentra pe producție. Bogăția NU se reflectă în cantitatea de bani, ci în factorii care-i conduc, PRODUCTIVITATEA și INOVAȚIA.

AURUL și ARGINTUL sunt singurele valute care vor asigura independența și libertatea. Reflectă adevărata valoare, păstrează bogăția și suveranitatea națiunilor și indivizilor.
GOLDWeekly_3
SILVERWeekly_3

 

 

 

 

 

Nu știm ce ne rezervă viitorul când sistemul financiar și monetar vor claca din nou, dar știm că aurul și argintul oferă cel puțin protecție într-o perioadă de tranziție. Dacă ne uităm la cantitățile de AUR acumulate de Germania, China, Rusia și alții, păstrând intenționat piața aurului deprimată, departe de interesele publicului, încep să înțelegem ce ni se pregătește.

INIDICII BURSIERI vor fi readuși cu picioarele pe pământ după o nouă creștere spectaculoasă. Ce crește vertical, revine întotdeauna la realitate. Vestea bună, dar arhicunoscută, are rol de manipulare prin mediatizare, pentru ca elita financiară (smart money) să marcheze profiturile în detrimentul publicului interesat. Când activele ajung pe MÂINE SLABE (dumb money), prețurile se prăbușesc…s-a întâmplat în 2008, în 2000, în 1929 și întotdeauna…se va întâmpla și acum. Exact atunci când publicul începe să creadă că poate profita ȘI EL de politicile băncilor centrale. Doar graficul te poate avertiza, NU zgomotul din media.
DAX30Weekly_0

 

DJI30Weekly
sursa: admiralmarkets.ro

 

Epochtimes-romania.com: Bundesbank: Germania continuă să repatrieze aurul

 

Banca Centrală a Germaniei, Bundesbank, a declarat că luni ca şi-a intensificat în decursul anului trecut procesul de repatriere a rezervelor sale aur din centrele de depozitare din străinătate.

“Bundesbank a continuat cu succes şi şi-a intensificat şi mai mult transferurile sale de aur”, conform unei declaraţii a băncii.

“În 2014, 120 de tone de aur au fost transferate în Frankfurt din diferite locaţii de depozitare situate în străinătate: 35 de tone din Paris şi 85 de tone din New York.”

Rezervele oficiale de aur ale Germaniei ocupă locul al doilea în lume după cele ale Statelor Unite şi au totalizat 3.384, 2 tone în această lună, conform celor mai recente date colectate de Consiliul Mondial al Aurului.

Neoficial, China a cumpărat anul trecut o cantitate estimată la peste 5000 (cinci mii) de tone de aur, cea mai mare parte prin tranzacţii efectuate cu ajutorul unor terţi.

Timp de mai multe decenii rezervele de aur ale Bundesbank au fost păstrate în trezoreriile altor bănci centrale – în Paris, Londra şi New York.

Conform propriilor date ale Bundesbank, 1.447 tone de aur sunt depozitate la Rezerva Federală (Fed) din New York, 438 de tone la Bank of England în Londra şi 307 de tone la Banque de France în Paris.

Există motive istorice în spatele acestei situaţii. După cel de-al Doilea Război Mondial şi după renaşterea exporturilor în Germania de Est în anii 1950, Bundesbank a acumulat dolari pe care i-a schimbat cu aur la Rezerva Federală. Ţinând cont că Germania a fost divizată între vestul capitalist şi estul comunist până în 1990, depozitarea majorităţii aurului său în străinătate a fost o modalitate de a-l ţine departe de mâinile sovietice în timpul Războiului Rece.

Dar neîncrederea în moneda euro în timpul crizei datoriilor din Europa a alimentat o campanie de repatriere a rezervei de aur german din New York şi Londra. Unele partide politice chiar au manifestat temeri că “s-a umblat” la aurul german.

Conform noului plan al Bundesbank din 2013 pentru depozitarea aurului, s-a decis repatrierea a 674 de tone de aur din străinătate până în 2020 şi depozitarea unei jumătăţi din această cantitate în propriile seifuri.

“De asemenea, am cerut Băncii pentru Acorduri Internaţionale să facă unele verificări dar, aşa cum ne aşteptam, nu s-au găsit nereguli”, ar fi declarat Thiele.

De la începerea transferurilor în 2013, Bundesbank a declarat că a repatriat un total de 157 de tone de aur în Frankfurt – 67 de tone din Paris şi 90 din New York.