"Je Swiss dator vandut"! Romanii au iesit in strada pentru a protesta impotriva camatariei organizate. Falimentul personal: Datornicii pierd controlul asupra vieţii private


je swuiss

In timp ce romanii protesteaza impotriva jafului comis de banci cu ingaduinta guvernantilor, se pregateste o noua bula, un nou lot de viitori executati silit, de data asta pe creditele luate in lei. BNR a redus si urmeaza sa reduca pana aproape de zero, dobanda de politica monetara. Astfel, Robor-ul a scazut la minime istorice, facand ca creditele in lei sa fie avantajoase. Dar, la fel ca in cazul francului elvetian, peste numai cativa ani vom avea o criza majora pe creditele in lei. Este foarte usor  sa ne imaginam cum Robor-ul explodeaza pentru orice motiv legat de situatia geopolitica, la fel cum s-a intamplat si in Rusia, atunci cand Banca Centrala din Rusia a ridicat dobanda de politica monetara de la 6-7% la 17% in doar cateva luni.

Gasiti aici mai multe  grafice cu evolutia Robor-ului in ultima perioada. Dar uitati-va mai jos la acest grafic. In mod normal mi-ati fi spus ca asa ceva nu se poate intampla, dar dupa experinta recenta cu francul elvetian, credeti-ma ca orice se poate intampla. Daca luati credit intrati intr-un joc in care regulile se schimba in timpul jocului, de cele mai multe ori foarte brutal si atunci iti va fi imposibil sa eviti colapsul. Regulile si cotatiile intodeauna se vor schimba in defavoarea voastra si in favoarea bancilor. 

 

robor

 

 

Ziare.com: Criza francului elvetian: Protestele se extind in tara, dupa mitingul din Bucuresti

Mitingul de protest organizat duminica, in Piata Constitutiei, de Grupul Clientilor cu Credite in Franci (CHF) s-a incheiat in jurul orei 16:00, initiatorii miscarii civice anuntand ca intentioneaza sa mai organizeze astfel de actiuni in urmatoarele doua saptamani, atat in Capitala cat si in alte orase din tara.

“Acum facem un plan de bataie. Incepand de azi va fi distribuita petitia din format digital, care poate fi printata pentru a se strange semnaturi reale si pentru a avea valoare legala, juridica.

Acesta este primul pas, dupa care urmeaza sa incepem organizarea in teritoriu si in Bucuresti a altor mitinguri, in cel mult doua saptamani. Noi nu suntem profesionisti in mitinguri, dar consideram ca am avut rezultate foarte bune de la prima incercare si dorim sa le dezvoltam”, a declarat, duminica, pentru Agerpres, Daniel Teodorescu, organizator si membru al Grupului Clientilor cu Credite in CHF.

Acesta a precizat ca din estimarile jandarmilor la mitingul de duminica au participat in medie 1.500 de oameni, dar s-a inregistrat si un varf de 3.000-3.500 de oameni.

“Din estimarile jandarmilor, la mitingul de azi am avut un varf de 3.000 – 3.500 de persoane si o medie undeva la 1.500 de persone, ceea ce inseamna ca am avut succes, daca luam in considerare vremea si distanta de la care au venit oamenii. Am avut participanti din Bacau, Iasi, Targu Neamt, Suceava, Oradea.

Dorim sa dezvoltam aceste actiuni pentru a pune presiune mediatica pe factorii de decizie care ne pot ajuta in problema expusa. In doua saptamani vom programa un alt miting de amploare in Bucuresti si zonele apropiate si alte mitinguri locale in zonele indepartate”, a spus Teodorescu.

“Je Swiss dator vandut”

 

Protestatarii au scandat in timpul mitingului: “Afara cu francul din tara”, “Jos camatarii”, “Conversia”, “Jos Isarescu”, “BNR, nu uita, asta este vina ta” si au agitat pancarte pe care era scris “Banca = camatar legalizat de BNR si de stat”, “BNR + Banca + Clienti = Vinovati, De ce doar noi suntem penalizati?”, “Statul daca se ascunde, Isarescu cui raspunde?”, “Ianuarie 2007 – rata 400 CHF = 800 lei, ianuarie 2015 – rata 400 CHF = 1.800 lei”, “Je Swiss dator vandut”.

Grupul Clientilor cu Credite in CHF solicita Guvernului, Camerei Deputatilor, Bancii Nationale si bancilor comerciale convertirea in lei a creditelor in valuta, respectiv a celor in franci, euro si dolari.

Solicitarile membrilor acestui grup, peste 15.000 de membri acumulati intr-o saptamana, au fost inaintate, marti, 20 ianuarie 2015, autoritatilor printr-un document, in care se cere dispunerea in regim de maxima urgenta a unei initiative legislative care sa solutioneze situatia grava in care se gaseste o buna parte a clientilor bancilor care au contractat credite in orice valuta straina (CHF, EUR, USD).

Solicitarea contine si o propunere de text legislativ care prevede posibilitatea consumatorilor cu credite in valuta straina (CHF, EUR, USD) de a opta pentru conversia in lei a creditelor in valuta, la cursul de la data semnarii contractului, plus o diferenta de maximum 20%, indiferent de tipul de credit acordat (cu sau fara garantie) si interzicerea solicitarii si aplicarii oricaror altor comisioane, costuri si garantii suplimentare in procesul de conversie a creditelor.

De asemenea, in document se cere si interzicerea perceperii unei dobanzi anuale efective (DAE) mai mare in noua moneda de creditare.

Pentru sustinerea acestui demers legislativ, Grupul a lansat si o petitie online, care a strans peste 20.500 de semnaturi in mai putin de 5 zile.

Francul elvetian s-a apreciat puternic, vineri, pe piata valutara de la Bucuresti, iar Banca Nationala a Romaniei a calculat un curs de 4,5817 lei/franc, in crestere cu 6,65 bani (1,47%) fata de cotatia de joi, de 4,5152

De la finalul saptamanii trecute, leul s-a depreciat accelerat pe piata valutara in fata francului elvetian si a dolarului american. In fata monedei elvetiene, leul a pierdut aproape 16 bani intr-o saptamana, de la un curs de 4,4228 lei/franc vineri, 16 ianuarie, la 4,5817 lei/franc la sfarsitul acestei saptamani. Comparativ cu dolarul american, leul a pierdut 11,17 bani si ameninta pragul de 4 lei/dolar.

In data de 15 ianuarie 2015, francul elvetian s-a apreciat puternic pe pietele internationale, castigand aproape 30% in raport cu moneda euro, dupa ce Banca Nationala a Elvetiei (BNS) a renuntat la pragul de 1,20 franci pentru un euro, pe care l-a practicat in ultimii trei ani.

Capital.ro: Falimentul personal: Datornicii pierd controlul asupra vieţii private

Prezentat ca salvare pentru datornici, falimentul personal înseamnă constrângeri foarte mari. Ani întregi, debitorii vor fi monitorizaţi pas cu pas şi nu vor mai lua nicio hotărâre de unii singuri. Fie că este vorba de serviciu, domiciliu sau cumpărăturile zilnice, toate deciziile vor fi luate împreună cu un administrator judiciar

 

Chiar dacă se află într-o situaţie dramatică, datornicii trebuie să mediteze serios la implicaţiile unei proceduri de insolvenţă în viaţa lor. În ultima vreme, discuţiile pe marginea legii privind falimentul personal, reaprinse de „criza francilor elveţieni“, au dat impresia că acest act normativ este calea de salvare. Lăsând la o parte argumentele pro şi contra sau interesele unora sau altora dintre părţi privind oportunitatea şi urgenţa acestei legi, insolvenţa, indiferent de forma în care ar urma să fie adoptată, reprezintă o soluţie disperată, la care nu ar trebui, de fapt, să-şi dorească nimeni să apeleze.

„Oamenii cred că, de fapt, insolvenţa înseamnă că te duci la tribunal, treci prin procedură, şi te scoate liber de datorii. Or, trebuie să înţeleagă că vor fi trataţi ca persoane fără discernâmânt care au nevoie de un tutore şi că tot patrimoniul lor va fi trecut prin râşniţa tribunalului“, spune avocatul Dumitru Dobrev, practician în insolvenţă. De exemplu, potrivit proiectului de lege, odată intrat în mecanism, un debitor va fi permanent supravegheat de un administrator judiciar, va trebui să raporteze informaţii privind schimbarea domiciului sau a serviciului şi să anunţe toate tranzacţiile pe care le face, inclusiv pe cele care sunt absolut necesare traiului de zi cu zi. Trebuie să îl informeze trimestrial, în scris, pe administrator care au fost tranzacţiile ordinare, cum ar fi achitarea facturilor la electricitate şi gaz sau cumpărăturile. Debitorul va fi obligat să obţină venituri, iar dacă este şomer să probeze că face eforturi să îşi găsească loc de muncă, neputând să refuze nicio ofertă, chiar dacă i se pare nepotrivită. În aceeaşi logică, trebuie să-şi prezinte veniturile, semestrial, administratorului judiciar şi instanţei.

Totodată, trebuie să îi dea administratorului judiciar sumele obţinute din moşteniri, donaţii sau drept compensare pentru daune. Toate donaţiile sau tranzacţiile cu titlu gratuit făcute în ultimii trei ani, anteriori declanşării insolvenţei, vor fi anulate. De exemplu, dacă datornicul insolvent şi-a donat casa copilului, actul devine nul şi acesta va trebui să predea bunul.

O altă constrângere este că odată cu aprobarea planului de rambursare a datoriilor, debitorul trebuie să-şi folosească veniturile în concordanţă cu acesta şi să se abţină de la orice tranzacţii sau comportamente care ar conduce la eşecul planului. În concluzie, administratorul va fi cel care îşi va da acordul dacă anumite cheltuieli sunt necesare sau nu. „Odată cu deschiderea procedurii și până la aprobarea planului, debitorului i se va ridica dreptul de administrare cu privire la bunurile sale, drepturi care vor fi exercitate prin intermediul administratorului judiciar. Practic, debitorul nu va mai putea dispune de bunurile sale, fără acordul prealabil al administratorului judiciar“, spune Ciprian Dragomir, partener TZA, unul dintre coordonatorii TZA Insolvență SPRL.

Reversul cererii insolvenţei

Pe de altă parte, nu există nicio garanţie că cererea insolvenţei va fi aprobată de tribunal. Dimpotrivă, judecătorul poate decide că este vorba de un debitor fraudulos dacă, spre exemplu, s-a împrumutat cu bună ştiinţă mai mult decât era în stare să plătească înapoi. „Insolvenţa este o sabie cu două tăişuri, iar unii pot avea surprize neplăcute pentru că judecătorul sindic nu îi descarcă automat de datorii. Aşa că prezentarea planului trebuie să fie credibilă pentru că insolvenţa nu trebuie confundată cu amnistia“, explică avocatul Dumitru Dobrev. Adoptarea falimentului personal va pune şi în mâna creditorilor o armă pentru recuperarea banilor. Chiar dacă, în principiu, atât creditorii, cât şi politicienii sunt de acord că o lege a falimentului personal este oportună, actuala variantă nu a întrunit unanimitatea. Proiectul aprobat tacit de Senat şi aflat în Camera Deputaţilor are lacune şi ar trebui refăcut, consideră bancherii şi specialiştii în insolvenţă. Consiliul Superior al Magistraturii s-a opus pentru că instanţele nu ar fi pregătite să preia zeci de mii de astfel de cereri.Totuşi, numărul datornicilor, în special la bănci, a crescut în ultimii ani.

Situaţia reclamă o soluţie dar, indiferent de forma pe care o va lua actul normativ, nu ar trebui ca falimentul personal să fie vândut ca o iluzie periculoasă unor oameni disperaţi.

Cine şi în ce condiţii poate cere insolvenţa?

Persoanele fizice care au domiciliul în România, bunuri sau sursa veniturilor în România, nu sunt persoane fizice autorizate (PFA), nu au nicio datorie din activităţi comerciale în nume propriu. Prin excepţie, debitorii cu datorii din activităţi comerciale în nume propriu, ca PFA, pot cere insolvenţa dacă datoria depăşeşte 45.000 lei şi nu au mai mult de 20 de creditori. Debitorul poate cere insolvenţa dacă nu poate să îşi achite datoriile către cel puţin doi creditori, în 30 de zile de la scadenţa acestor datorii. Cererea de intrare în insolvenţă trebuie depusă cu un raport al bunurilor şi veniturilor, inclusiv date privind veniturile estimate care vor fi încasate în următorii 5 ani, precum şi cele primite în ultimii 3 ani. Trebuie depusă o listă a bunurilor imobile şi mobile, fiecare având valoarea de peste 1.000 lei, o declaraţie privind motivele aflării în incapacitate de achitare a datoriilor şi o propunere de plan de rambursare a datoriilor.
Sursa: Proiectul de lege privind insolvenţa persoanelor fizice

 Ce se întâmplă odată declanşată insolvenţa?

Debitorul nu poate dispune de bunurile sale fără acordul administratorului judiciar, cu excepţţia tranzacţiilor obişnuite care asigură traiul de bază.Atenţie, însă, inclusiv tranzacţiile obişnuite care asigură traiul de bază trebuie anunţate, ulterior, administratorului judiciar, în scris, trimestrial.Toate procedurile de executare silită se suspendă şi toate creanţele asupra debitorului devin scadente şi trebuie achitate.Nu se mai acumulează dobânzi şi penalităţi.
Toate actele unilaterale ale debitorului referitoare la bunurile sale încetează să aibă efect. Debitorul trebuie să se conformeze instrucţiunilor administratorului judiciar. Proprietarul reşedinţei principale a debitorului nu poate rezilia contractul de închiriere.

Sursa: Proiectul de lege privind insolvenţa persoanelor fizice

 

Epochtimes-romania.com: Paradoxurile TTIP. Cum ajung guvernele să lucreze pentru corporaţii (interviu)

”Tratatul Transatlantic pentru Comerţ şi Investiţii (TTIP), negociat în secret şi netransparenţă totală de UE şi SUA, nu este un tratat de liber schimb, ci o încercare de armonizare în jos a reglementărilor şi a standardelor în beneficiul corporaţiilor internaţionale”, a declarat Jürgen Maier, directorul Forumului pentru Mediu şi Dezvoltare din Germania, coordonator al campaniei europene STOP TTIP, în cadrul conferinţei ”TTIP- un cal troian?”, ţinute la Bucureşti. Activistul german a explicat într-un interviu acordat Epoch Times cum a ajuns această temă pe agenda publică din Germania şi cum au reacţionat politicienii.

Epoch Times: Adepţii TTIP aduc ca principal argument în favoarea acestuia bunăstarea, creşterea economică şi locurile de muncă pe care acest tratat le-ar aduce. Cât de valid este acest argument în opinia Dvs.?

Realitatea este că acest lucru nu poate fi prognozat. Există foarte multe speculaţii în acest sens. Comisia Europeană a comandat un studiu la IFO Institut Munchen. Experţii de acolo au calculat că TTIP va aduce o creştere economică de 0,5% în 10 ani, deci 0,05% pe an – un nivel atât de mic încât orice fluctuaţie a cursului de schimb poate neutraliza această creştere. Mai mult, există studii care nu sunt comandate de CE şi care arată că Tratatul va avea consecinţe negative pentru Europa în sensul că va duce la mai mult comerţ transatlantic, dar la mai puţin comerţ în interiorul UE. În concluzie, nu poţi dovedi că Tratatul va aduce noi locuri de muncă. Nu ştim, este prea complicat de estimat şi de aceea noi nici nu folosim acest argument. Comisia Europeană însă a insistat cel mai mult pe acest argument, chiar dacă este slab.

TTIP va aduce o creştere economică de 0,5% în 10 ani, deci 0,05% pe an – un nivel atât de mic încât orice fluctuaţie a cursului de schimb poate neutraliza această creştere.

E.T: Comisia şi guvernele… Cum se explică paradoxul că guvernele susţin şi promovează TTIP chiar dacă ştiu că prin mecanismele ISDS vor putea fi obligatede Tribunalele Internaţionale de arbitraj să plătească sume mari ca despăgubiri companiilor?

La prima vedere este un paradox, dar de multe ori guvernul şi corporaţiile au agende comune. În Germania, administraţia oraşului Hamburg a impus cerinţe atât de stricte de mediu pentru un investitor suedez care deţinea o centrală de cărbune, încât acesta a dat în judecată Germania. În Consiliul local al oraşului Hamburg erau implicaţi şi verzii. Guvernul federal german n-a fost de acord cu condiţiile de mediu puse de autorităţile locale şi a ajuns la un compromis cu compania suedeză în faţa tribunalului de arbitraj să nu plătească despăgubiri, dar în schimb autorităţile din Hamburg să renunţe la condiţiile stricte de mediu. Ca urmare, pentru investitorul suedez acest tribunal internaţional de arbitraj a fost o cale perfectă de a abroga o legislaţie de mediu restrictivă, ceea ce n-ar fi putut obţine în instanţele germane de judecată.

E.T: Cancelarul Angela Merkel declara de curând că negocierile SUA-UE pe tema TTIP trebuie grăbite. Pe de altă parte, Germania este una dintre ţările care a impus un moratoriu pe extragerea gazelor de şist prin fracturare hidraulică până ce se va găsi o tehnologie mai sigură. Nu ia ea în calcul posibilitatea ca investitorii străini,în speţă Exxon Mobil căruia Germania i-a concesionat o suprafaţă de 3.000 kmp înbazinul Saxoniei de Jos,să dea în judecată statul pentru astfel de motive, prin mecanismele ISDS? Cum poate fi pro-TTIP şi simultan anti-fracking?

Doamna Merkel nu este împotriva fracking-ului decât pentru că-şi dă seama că acesta este foarte nepopular. Industria germană este pro-fracking, iar Merkel este foarte atentă la dorinţele acesteia, dar ea vrea să fie şi aleasă. Acesta este paradoxul în cazul fiecărui om politic – că trebuie câteodată să iei măsuri care nu sunt populare. Este un paradox pentru că politica are de tras dacă face asemenea greşeli şi ajunge în faţa tribunalului de arbitraj cu companiile.

E.T: Unul dintre argumentele principale ale campaniei Stop TTIP este că acest tratat dă o putere disproporţionată companiilor, defavorizând cetăţenii. Este vorba doar despre armonizarea standardelor în jos sau şi de alte lucruri?

Şi prin armonizarea reglementărilor politicienii renunţă la o parte din putere în sensul că nu mai pot lua anumite măsuri. Armonizarea reglementărilor îngreunează îmbunătăţirea standardelor. Dacă de pildă politicienii vor să crească standardele de mediu sau protecţia consumatorilor iar mediul de afaceri este împotrivă, lucrurile devin foarte complicate. Multor oameni politici le convine însă armonizarea în jos pentru că nu doresc standarde mai înalte şi condiţii mai stricte privind protecţia mediului. Am vorbit chiar şi cu Verzii şi i-am întrebat dacă în eventualitatea în care ar ajunge la putere ar impune legi dure de protecţie a mediului, chiar şi prin aderarea la convenţii internaţionale, ca să nu mai poată fi abrogate când se schimbă puterea. Ei au recunoscut că tentaţia este mare de a face la fel ca şi conservatorii pe care-i critică.

E.T: Cum aţi reuşit să puneţi problema TTIP pe agenda publică din Germania astfel încât Iniţiativa Cetăţenească Europeană împotriva TTIP în ţara Dvs. a strâns peste 750.000 de semnături în trei luni de zile, iar pe 17 ianuarie, în jur de 50.000. de persoane au luat parte la un amplu protest la Berlin, contra controversatului tratat UE-SUA?

În primul rând am început să prezentăm temele care sunt mai uşor de înţeles – problemele legate de standardele din alimentaţie – carnea cu hormoni din SUA, organismele modificate genetic etc. – pe care le înţeleg şi cei care n-au habar de politică comercială. Nici noi nu ştiam la început ce ne aşteaptă cu acest tratat. Am devenit mai deştepţi pe parcursul campaniei şi acum avem argumente mult mai solide împotriva sa.

E.T: Şi cum aţi reuşit să câştigaţi media, şi mai ales posturile publice de televiziune, de partea Dvs.?

Noi am început campania cu vizita lui Obama la Berlin. Am instalat un cal troian de patru metri în faţa Reprezentanţei UE şi a ambasadei SUA din Berlin în iulie 2013, iar când acesta se deschidea ieşeau la iveală carne cu hormoni, organisme modificate genetic şi altele asemenea. Această imagine plastică a fost preluată de televiziunile de ştiri. A fost important ca o astfel de temă abstractă a fost reprezentată vizual.

Printre cei 50.000 de protestatari anti-TTIP de la Berlin au fost mulţi ţărani cu tractoare care au spus că nu vor ca anumite concerne agrare americane să domine piaţa la noi, în Germania. Iar pentru noi este important că nu suntem susţinuţi doar de activiştii de mediu, ci şi de alte grupuri de oameni.

E.T: Care a fost reacţia politicienilor la acest protest de amploare?

Politicienii nu au reacţionat direct, dar cred că au fost impresionaţi de numărul mare de protestatari. 50.000 este un număr considerabil, care nu poate fi minimalizat.

E.T: Ce alte activităţi aţi făcut pentru a informa populaţia despre pericolele TTIP?

Am organizat foarte multe evenimente şi în localităţi mai mici, ceea ce a fost foarte important pentru că am avut ocazia de a discuta cu oamenii. Discuţiile se terminau adesea cu întrebarea: ”Ce putem face?” pentru că oamenii vor să participe. A contat şi strângerea de semnături, care dă şi ea un sentiment de participare. În plus, am avut discuţii şi cu sindicatele şi serviciile publice care spun din perspectiva lor de ce nu doresc TTIP. De exemplu, există o federaţie a spitalelor publice germane care a luat o poziţie fermă împotriva Tratatului şi s-a adresat Ministrului Economiei. Spitalele publice se tem de intrarea pe piaţă a unor competitori privaţi, în speţă firme americane, care pot pretinde că sunt discriminate nefiind subvenţionate de stat şi pot obliga statul prin procese la tribunalele internaţionale de arbitraj fie să le retragă subvenţiile, fie să le finanţeze şi pe ele deşi sunt entităţi private.

E.T: Cum de continuaţi să strângeţi semnături anti-TTIP chiar şi după ce Comisia Europeană a respins Iniţiativa Cetăţenească pe această temă?

Noi o să strângem mai departe şi vom ajunge la două milioane de semnatari. Sigur, Comisia şi Consiliul nu vor putea să ignore voinţa popoarelor decât cu costuri mari. Pe de altă parte, trebuie să aducem tema pe agenda publică în ţări ca România unde nu se discută şi să lărgim discuţiile în ţări precum Franţa unde se discută de TTIP doar în relaţie cu agricultura, şi nu şi cu alte domenii.

Cred că probabilitatea ca Tratatul să nu fie aprobat în forma sa actuală este mare. Este suficient ca un singur stat să se opună şi acesta pică. Sunt şi unii care spun că într-un astfel de caz ar fi invalidate doar prevederile care ţin de competenţa statelor membre, nu şi cele care ţin de cea a instituţiilor europene, dar nu cred că această interpretare este corectă din punct de vedere juridic.

Jurgen Maier este directorul Forumului pentru Mediu şi Dezvoltare din Germania.

 

Mult prea puţin mediatizatul Tratat Transatlantic pentru Comerţ şi Investiţii (TTIP), negociat între UE şi SUA a fost miercuri subiectul unei conferinţe de presă organizate de Coaliţia ”Stop TTIP.” Intitulată sugestiv ”TTIP – un cal troian?”, conferinţa şi-a propus să aducă în atenţia opiniei faţa nevăzută e acestui acord comercial, pe care politicienii îl prezintă drept aducător de bunăstare, locuri de muncă şi belşug.

Este însă TTIP ceea ce pretind politicienii că ar fi?

La această întrebare au încercat să răspundă organizatorul conferinţei, Lavinia Andrei, preşedintele fundaţiei Terra Mileniul III şi Jürgen Maier, directorul Forumului pentru Mediu şi Dezvoltare din Germania, coordonator al campaniei europene STOP TTIP.

Principalele temeri ale promotorilor campaniei STOP TTIP sunt că aceste acorduri comerciale, extrem de controversate având în vedere secretomania care le-a înconjurat, vor acorda o putere fără precedent corporaţiilor şi aceasta va aduce daune statelor de drept, protecţiei mediului şi drepturilor cetăţeanului.

Venit din Germania, ţară unde alianţa contra TTIP numără 87 de organizaţii, Jürgen Maier a prezentat câteva din motivele pentru care nemţii sunt contra tratatului UE-SUA.

“Populaţia din Germania este din ce în ce mai sceptică cu privire la acest tratat”, a declarat Jürgen Maier, precizând că cele 87 de organizaţii care se opun tratatuluicomercial UE- SUA fac parte asociaţii dintr-un spectru foarte larg, de la organizaţii de mediu, până la fermieri, avocaţi, sindicate, întreprinderi mici şi mijlocii etc. […]