Va fi razboi! Dan Dungaciu: "Suntem, într-un fel, singuri într-o regiune în care toată lumea îşi construieşte parteneriate strategice". Oferta Rusiei pentru Romania.


WWF War Zone (U)Sov.ro: Navigand printre imperii

 

Motto:
– Cum? Cand lumea mi-e deschisa, a privi gandesti ca pot
Ca intreg Aliotmanul sa se-mpiedice de-un ciot?

Dincolo de iesirile linistitoare ale oficialilor romani, va fi razboi! Criza uriasa, atat economica,

cat si politica, pe care o traverseaza civilizatia apuseana a facut ca acest lucru sa fie inevitabil. Pentru declansarea lui era nevoie de definirea unui dusman, de un motiv de razboi si de crearea conditiilor ca deflagratia sa se produca din vina inamicului. Tinta a devenit evidenta la reuniunea NATO de la Bucuresti din anul 2008, cand puterile occidentale au anuntat ca se vor extinde inspre Rusia, prin anexarea Ucrainei si a Georgiei. Am folosit in mod deliberat termenul „anexare”, pentru ca asta s-a intamplat practic si dupa caderea blocului comunist. Evenimentele au inceput sa se desfasoare destul de spectaculos dupa aceasta reuniune.

„Primavara Araba” inlatura conducatorii puternici ai acestor state, transforma o zona stabila, condusa autoritar, intr-o zona macinata de conflicte interne si condusa de niste marionete manuite de cei de la Casa Alba. In acest mod, unul dintre cele mai importante obiective, petrolul, atat de necesar intr-un razboi, a fost atins.

Al doilea obiectiv era asigurarea transportului catre locurile de procesare si depozitare cele mai apropiate de Rusia – Marea Neagra. Aici, Georgia si Romania se calificau perfect. Georgia, chiar in coasta Rusiei, Romania, tot in coasta acesteia, dar si cu o infrastructura pregatita pentru procesarea si stocarea unei cantitati apreciabile de carburant.

Rusii s-au miscat insa rapid, intrand peste georgieni si stabilind acolo doua capete de pod. Apoi, au invadat Crimeea, anexandu-si teritoriul printr-un referendum local. Pare o exprimare contradictorie la prima vedere, dar ea cuprinde o realitate de netagaduit. Cam la fel si-a anexat si Germania Estul ex-comunist.

Revenind, batalia pentru Marea Neagra este departe de a se fi incheiat. Amplasarea scutului de la Deveselu, precum si mobilizarea de nave suplimentare rusesti in flota din Crimeea ne arata clar acest lucru. Daca lucrurile s-ar fi oprit aici, atunci, capul lor de pereti, totul ar fi ramas inghetat, la nivelul a ceea ce a mai fost si pana acum 25 de ani – un razboi rece dintre Occidentul din care facem si noi parte acum si o Rusie mica si mai artagoasa. Nu ar mai fi fost vorba de un razboi adevarat cu tot cortegiul lui de nenorociri si de necunoscute.

In miscarile celor doi colosi, remarcam faptul ca rusii erau mai bine pregatiti din punct de vedere strategic. In timp ce fortele NATO se aduna timid si in numar mic, rusii riposteaza (ce-i drept, cu ceva intarziere) in zona araba, sprijinind masiv Statul Islamic, si ataca estul Ucrainei. Nu doar bogatia acestei zone este extrem de atractiva, ci si legatura pe uscat cu peninsula Crimeea.

In timpul asta, blocul occidental impune sanctiuni Rusiei, sanctiuni peste sanctiuni, si incearca sa negocieze o pace fragila cu Putin. Este inutil, sansa pacii s-a spulberat inca din 2008 si, ca o ironie a sortii, asta s-a petrecut la Bucuresti. Acum nu mai are nicio importanta cine a inceput. Cele doua tabere stau fata-n fata si cu degetul pe tragaci.

Hotaratoare pentru soarta Romaniei este decizia finala a Germaniei, prinsa ca intr-un cleste de sistemul financiar american si gazele rusesti. Cu o moneda din ce in ce mai volatila, Germaniei ii este greu sa se aseze hotarat intr-o tabara sau alta. Apartenenta la NATO ii reteaza orice posibilitate de a se declara neutra. Nevoia de gaze nu ii permite sa se certe cu rusii. Daca Germania va ramane in barca NATO, atunci teatrul de operatiuni va deveni Romania. Dupa cum se vede, Putin va incerca sa faca o realitate din visul de secole al Rusiei, iesirea la Marea Mediterana. Serbia si Ungaria vor constitui capete de pod pentru armatele rusesti care urmeaza sa traverseze Romania. Prin Serbia se va ocupa Croatia, prin Ungaria se va pune o presiune uriasa pe Occident.

Importanta cailor de aprovizionare a armatelor nu trebuie sa mai fie explicata, toata lumea o cunoaste, cu exceptia politicienilor vostri. Acestia nu realizeaza cat de importanta este azi Romania – ambele tabere au nevoie ca de aer de pozitia strategica, de resursele, de infrastructura energetica pe care aceasta o are. In loc sa fructifice masiv aceste atuuri, intreaga clasa politica se comporta ca o turma de oi terorizata atat de lupi, cat si de „cainii de paza ai democratiei”, adica de DNA, dar si de presa.

Cine negociaza cu cele doua blocuri astazi? Dupa cum se vede, nimeni! Toti latra pe toate canalele media ca apartenenta la blocul NATO ii face pe rusi sa tremure de frica, neindraznind nici macar sa respire in apropierea frontierelor noastre de teama sa nu ii bata americanii la popou. Asta-i tot ce-i duce capul. In realitate, generatia voastra va duce pe umeri toate ororile acestui razboi, fie de o parte, fie de cealalta.

Sa ne intelegem! Nu sunt doar anti-american, ci si anti-rus. Nu-mi plac imperiile. Au o cruzime animalica, dar este evident ca trebuie sa convietuim cu ele si sa ne aliem cu acela care ne ofera si noua ceva. Nu este cinism, dar nu suntem intr-un film cu personaje pozitive, astfel incat sa ne fie jena in a adopta o pozitie mercantila. Afirmatiile facute in dese randuri de Basescu, conform carora suntem o tara mica si nesemnificativa in jocul marilor puteri, atesta calitatea de mare cretin a acestui specimen. Suntem mai importanti decat ne putem imagina pentru ambele imperii. Este momentul sa negociem mult mai profitabil pentru noi cu asa-zisii nostri aliati.

Astazi, Uniunea Europeana este slaba. Se vede de la o posta ca a fost luata prin surprindere de rusi, ca nu are raspuns la ofensiva acestora. In vreme ce Putin merge ceas pe un scenariu pus la punct in ani de zile, ceilalti improvizeaza. Este momentul sa cerem ce ni se cuvine. Eu ma aliez cu altii, nu din dragoste, ci din interes. Unde este interesul tarii noastre acum? Asta ar fi trebuit sa fie principala preocupare a oricarui politician, nu DNA-ul sau presa. Iata un alt motiv care cere imperios ca acest sistem politic sa fie schimbat.

Politicienii nu trebuie sa mai fie tributari, din punct de vedere financiar, unora si altora. Sa nu mai tremure in fiecare zi de frica SRI-ului, DNA-ului sau al presei, ci sa negocieze de pe pozitii de forta pentru interesele voastre prezente si viitoare. Astazi, nu se mai negociaza cu fabricile, uzinele sau resursele naturale ale tarii, astazi se negociaza cu vietile voastre. Multi dintre voi veti fi carne de tun, veti fi tocati de gloante si sfartecati de schijele obuzelor absolut pe degeaba. Ati devenit vasalii unor seniori care nu dau nici doi bani pe voi. S-a ajuns aici din cauza vulnerabilitatilor sistemului politic actual. De frica sa nu fie bagati la puscarie v-au livrat gratis, fara niciun castig pentru voi, pentru neamurile voastre sau pentru tara voastra. Culmea ironiei este ca, dupa ce Occidentul si-a facut treaba cu ei, tot la puscarie au ajuns.

Cate argumente va mai trebuie pana sa intelegeti ca aveti nevoie de un barbat de stat care sa aiba autoritatea, curajul si prerogativele necesare pentru a bate cu pumnul in masa cand vine vorba de interesele voastre si ale tarii noastre?

 

VoceaRusiei: Viitorul relaţiilor româno-ruse în viziunea lui Aleksandr Dughin

 

Cu ocazia vizitei lui Titus Corlăţean la Moscova, Vocea Rusiei a pregătit o serie de materiale despre viitorul şi prezentul relaţiilor dintre cele două ţări.

Aleksandr Dughin este un politolog rus şi unul dintre cei mai influenţi gânditori geopolitici ai Rusiei de astăzi. Dughin a creat o teorie geopolitică inedită în care coabitează realpolitik-ulpragmatic şi mesianismul ortodox. Totodată, filozoful rus este liderul Mişcării Eurasiatice şi unul dintre fondatorii Clubului Izborsk, think-tank-ului care uneşte şi sincronizează eforturile ideologilor conservatori din Rusia. Într-un interviu recent acordat postului nostru de radio, Aleksandr Dughin a vorbit despre spaţiul eurasiatic şi despre viitorul României în contextul modificărilor conjuncturii geopolitice:

”Proiectul eurasiatic, Comunitatea Economică Eurasiatică, începe să capete popularitate. Din ce în ce mai multe ţări din spaţiul ex-sovietic devin interesate de acest proiect. La fel, există interes din partea unor ţări din Europa de Est şi ţări cu influenţă la nivel regional, adică Turcia şi Iranul. Grecia se gândeşte la posibilitatea ieşirii din Uniunea Europeană. Despre posibilităţile apropierii de Comunitatea Economică Eurasiatică vorbeşte premierul maghiar Viktor Orban. În fond, proiectul eurasiatic este o stea în ascensiune pe când Uniunea Europeană este o stea căzătoare.

Eu nu am nici un dubiu că după alegerile (posibil, alegeri anticipate) în care un bloc electoral format din comunişti şi patrioţi trebuie să aibă succes, Republica Moldova se va orienta spre integrarea în spaţiul eurasiatic. Transnistria, prin vocea ministrului de externe, deja s-a angajat în această integrare.”

În viziunea geostrategului rus, viitorul relaţiilor dintre România şi Rusia arată cu totul altfel decât cred majoritatea analiştilor politici: ”Veţi vedea că a treia verigă a lanţului regional al apropierii de noua alianţă va fi România. Mai mult, intrând în această uniune, România s-ar putea uni cu Moldova în care s-a fi reintegrat Transnistria. Toată lumea ar avea de câştigat!”

Din start, mulţi comentatori şi ”experţi” în geopolitică vor interpreta o asemenea prognoză cafiind ”deplasată”, dar experienţa demonstrează că multe dintre prognozele controversate făcute de Aleksandr Dughin s-au adeverit. În 2000, analiştii pro-occidentali au fost amuzaţi de prognozele referitoare la o ”criză de sistem” ce urma să cuprindă Europa şi SUA. Acum, criza de sistem a devenit realitate şi nu este nimic amuzant în asta. Deseori, Aleksandr Dughin are privilegiul de a lansa în spaţiul public nişte paradigme care ulterior se regăsesc în diverse conversaţii instituţionale, deci ipotezele menţionate de geostrategul rus nu trebuie tratate cu superficialitate.

Este remarcabil faptul că Dughin introduce în discuţiile despre poziţia geopolitică a României două aspecte care până acum nu au avut un loc vizibil în contextul dialogului dintre cele două ţări. Geostrategul rus introduce noi axe de coordonate, adică demnitatea naţională şi valorile ortodoxe:

România se află la periferia Uniunii Europene, este un oaspete nepoftit, tratat mai rău decât ţările care se află în dificultate precum Spania, Italia, Grecia, Portugalia, Irlanda. În Uniunea Europeană, aceste ţări sunt catalogate peiorativ drept ”Grupul PIIGS”, adică ”grupul porcilor”. Înseamnă că în acest context România este o ţară de mâna a zecea? În Europa există o percepţie negativă şi injustă a românilor. Ei nu sunt bineveniţi ca oaspeţi. Lor nu li se deschide spaţiul Schengen. Un popor întreg este judecat în baza a câtorva cazuri de corupţie. Este o situaţie dizgraţioasă pentru o ţară care posedă o măreaţă cultură ortodoxă, o cultură pe care o consider o veritabilă perlă a culturii europene a secolelor XIX-XX. În realitate, societatea românească este una dintre societăţile europene care sunt cele mai interesante, cele mai intelectuale, cele mai apropiate faţă de noi.

În condiţiile în care Uniunea Europeană calcă în picioare valorile tradiţionale şi demnitatea naţională, transformându-se într-un amalgam ciudat în care se îmbină Babilonul şi Sodoma, există propuneri pentru un proiect civilizaţional bazat pe alte valori şi alte principii:

”Cred că integrarea României în spaţiul eurasiatic poate avea loc sub zodia identităţii culturale ortodoxe. În cadrul Comunităţii Eurasiatice această ţară îşi va putea rezolva problemele economice şi teritoriale, dar mai mult, va fi acceptată cu bucurie, va fi apreciată la justa valoare şi va fi tratată ca un partener egal, ca un partener apropiat din punct de vedere civilizaţional. Acest aspect este foarte important pentru conştiinţa naţională.”, subliniază Aleksandr Dughin.

Desigur, există cei care cred că relaţia dintre România şi Rusia nu poate fi îmbunătăţită, dar geostrategul priveşte viitorul cu optimism:

”Faptul că am fost divizaţi de o terţă forţă, de atlantişti, şi-a jucat rolul. Ei încearcă să ne învrăjbească, comit mici acte de sabotaj şi creează o atmosferă de ostilitate, dar aceste lucruri se vor termina. Rusia şi România au prea multe în comun! Pe noi ne aşteaptă o reîntâlnire şi o redescoperire reciprocă în contextul unei civilizaţii comune. Deja se fac primii paşi în această direcţie. Nu le supraestimez valoarea, dar interpretez pozitiv aceşti paşi. Are loc un schimb de vizite. Bucureștiul a fost vizitat de secretarul Consiliului de Securitate, Nikolai Patrușev, fapt care a fost interpretat drept ”o spargere a gheţii” de către presa locală. La Moscova este aşteptată vizita ministrului de externe al României, Titus Corlăţean. Toate acestea sunt semne ale apropierii în care eu aloc rolul principal nu atât politicienilor şi reprezentanţilor puterii, ci elitei intelectuale. Intelectualitatea poate schimba atmosfera, poate crea un climat de înţelegere reciprocă. Avem nevoie de un dialog intercultural, de un schimb literar. Noi ştim prea puţin despre fabuloasa literatură română şi este  păcat. La fel, românii nu cunosc literatura rusească contemporană. Sunt mândru de faptul că printre puţinele cărţi ale autorilor ruşi care au apărut la Bucureşti în ultimii ani se numără şi lucrarea mea, ”Bazele politologiei” prefaţată de un mare filozof şi director al Institutului de Sociologie al Academie Române, Ilie Bădescu. Paradigma apropierii inevitabile este determinată de o multitudine de factori. Ruşii, românii, moldovenii, transnistrenii – toţi sunt ortodocşi, sunt legaţi de acelaşi spaţiu regional care poate deveni şi un spaţiu economic comun şi o platformă eurasiatică comună în care fiecare îşi va găsi un loc onorabil.”

Până acum, discuţiile dintre Rusia şi România s-au concentrat asupra aspectelor economice, aspectelor pragmatice, fără a implica şi o dimensiune politică sau civilizaţională. Mesajul unui influent strateg rus deschide calea unui dialog civilizaţional, bazat pe valorile comune. În fond, societatea şi elita românească trebuie să aleagă un viitor. Românii trebuie să ştie că vânzarea a ce a mai rămas din industria şi economia naţională nu este inevitabilă. Cei care sunt ultragiaţi de perspectiva legalizării căsătoriilor gay şi de perspectiva impunerii propagandei homosexuale în şcolile de stat trebuie să ştie că poate exista şi un alt viitor. Cei care sunt deranjaţi de faptul că ambasada ”aliatului strategic” se ocupă de atât gestionarea privatizărilor impuse de FMI cât şi de organizarea marţurilor homosexualilor în Bucureşti, trebuie să vadă că există şi alte opţiuni civilizaţionale, deschise pentru România.

 

Realitatea.net:Dan Dungaciu, despre adevărata provocare a României: “Suntem, într-un fel, singuri”

Dan Dungaciu, despre adevărata provocare a României: ‘Suntem, într-un fel, singuri’

Mizele interne devin, în comparaţie cu tabloul din afara graniţelor, extrem de consumatoare de resurse, iar România nu-şi poate consuma resursele pentru că va avea parte de “provocări” la care, în acest moment, probabil că nu se gândeşte “cu suficientă aplecare”. Avertismentul a fost făcut, la Realitatea TV, de geostrategul Dan Dungaciu.

 

Invitat, miercuri seara, în emisiunea “Jocuri de putere”, profesorul Dan Dungaciu a făcut o poză a României, raportându-se la situaţia din afara frontierelor.

“Ce se întâmplă acum în Ucraina este consecinţa ambiguităţilor acelui acord de pace de la Minsk. A fost, mai degrabă, un acord de armistiţiu, sau un armistiţiu într-un acord, care nu a fost acord de pace. M-aş întoarce la poza României în acest moment, în acest context, pentru că ce se întâmplă în Ucraina este doar una dintre părţile fotografiei. România are 600 de km frontieră cu Ucraina, o Ucraină care este măcinată de o criză din care nu va ieşi uşor, sau nu va ieşi chiar dacă războiul se va termina. Avem o Republică Moldovă care, în acest moment, a ales un guvern cu sprijinul Partidului comuniştilor şi, din acest moment, avem în Republica Moldova un guvern controlat de Vladimir Voronin şi partidul domniei sale. Pe partea de vest avem o Ungarie vizitată proaspăt de către preşedintele Putin – prima vizită pe care Putin o face în Occident, după ce s-a întâmplat în Ucraina şi Crimeea. Prin urmare, un semn către Vladimir Putin că nu este chiar atât de respins de UE, mai ales că este invitat şi merge într-o capitală europeană euroatlantică, în care fusese anterior cancelarul Angela Merkel. Parteneriatul acesta între Budapesta şi Moscova se desfăşoară azi practic sub cele mai bune auspicii. Suntem într-un caz în care România ar trebui să se uite mai atent, mai aplecat şi mai strategic la ce i se întâmplă în vecinătate, pentru că mizele interne devin, în comparaţie cu acest tablou, extrem de consumatoare de resurse. Şi România, în acest moment, nu-şi poate consuma resursele pentru că va avea pe termen mediu şi pe termen lung provocări la care probabil că în acest moment nu se gândeşte cu suficientă aplecare. Ce s-a întâmplat la Budapesta, ce se întâmplă la Chişinău şi în Ucraina este poza viitoarei provocări a României, dincolo de bătălia internă. Avem un război neostoit în Ucraina, un parteneriat ruso-maghiar în Budapesta şi un guvern controlat de Federaţia Rusă prin intermediul partidelor comuniştilor în Republica Moldova”, a spus Dan Dungaciu.

“Nu cred că cineva şi-ar fi putut imagina anul trecut un scenariu mai complicat pentru o Românie care va trebui, în această regiune, să rămână şi să fructifice, dacă poate, ceea ce are ea strategic mai important, respectiv parteneriatul strategic cu Statele Unite. În acest moment, devine imperativ ca acel parteneriat să fie asumat pentru că în regiunea noastră, în Bulgaria, Cehia, Slovacia, Ungaria, prezenţa economică a Federaţiei Ruse şi parteneriatul pe care Rusia îl face economic cu aceste state devine şi aceasta o realitate. Suntem, într-un fel, singuri într-o regiune în care toată lumea îşi construieşte parteneriate strategice, inclusiv economice, şi în care România se pare că ce are pe hârtie ca potenţial nu reuşeşte să fructifice. Va fi o mare provocare pentru România”, a mai spus Dungaciu.