RĂZBOIUL CONTRA CASHULUI IA AMPLOARE


Consilierii guvernului Germaniei cer abolirea banului fizic. În Danemarca până şi cardul a devenit demodat

 

Monedele şi bancnotele sunt desuete şi nu fac decât să reducă puterea băncilor centrale, iar guvernul ar trebui să încurajeze abolirea cashului, susţine, într-un interviu acordat revistei germane Der Spiegel, economistul Peter Bofinger, membru al Consiliului German de Experţi Economici.

Această organizaţie este un think tank care consiliază guvernul şi parlamentul german pe teme economice.

„Cu posibilităţile tehnice actuale, monedele şi banii din hârtie au devenit un anacronism”, a spus Bofinger. Eliminarea banului fizic ar reprezenta o lovitură mortală pentru piaţa drogurilor şi pentru economia subterană şi, în plus, ar face mai uşor pentru băncile centrale să-şi aplice politicile monetare. Expertul în economie a cerut guvernului de la Berlin să promoveze la nivel internaţional abolirea cashului.

Îndemnul direct pe care îl face Bofinger aminteşte că pe tăcute în întreaga lume, dar mai ales în Europa, se duce un război contra cashului, iar dobânzile negative din multe ţări europene ajută la desfiinţarea cashului.

Ideea, susţinută de unele dintre cele mai mari bănci ale lumii, are beneficii evidente precum combaterea terorismului, a evaziunii fiscale, a pieţei negre, a spălării de bani, a falsificării banilor şi reducerea numărului de jafuri. Printre cei care au cel mai mult de câştigat dintr-o economie fără bani se numără, evident, reţelele de carduri de debit precum MasterCard şi Visa.

Însă sunt şi opozanţi. Ispita unor abuzuri este mare.  O bancă poate bloca un card de debit doar, spre exemplu. pentru că nu au fost actualizate datele de pe buletin. Cât cardul este blocat, banca se foloseşte de cont, dar posesorul cardului nu are acces la bani, deci nu poate efectua nicio plată.

 

În Danemarca până şi cardul este demodat

Franţa, una dintre cele mai mari economii europene, va introduce în curând o lege care reduce limita plăţilor cu bani lichizi de la 3.000 de euro la 1.000 de euro. În România, firmele nu pot încasa bani în numerar de la persoane fizice, reprezentând cesiuni de creante, primiri deîimprumuturi sau alte finanţări, precum şi contravaloarea unor livrări de bunuri sau a unor prestări de servicii, decât în limita unui plafon zilnic de 10.000 lei (2.250 euro) de la o persoana.

În Stockholm, vânzătorilor ambulanţi li se poate plăti cu  cardul. În Copenhagen, cafeaua se poate cumpăra cu telefonul mobil. În Helsinki poţi pleca la cumpărături fără portofel. De altfel, Scandinavia este, de mult timp, economia care depinde cel mai puţin de cash, scrie The Guardian. Însă Danemarca merge şi mai departe,

Camera

de Comerţ recomandând ca magazinele şi furnizorii de servicii să poată refuza orice plată cu bani în numerar. Dacă este aprobată de parlament, propunerea poate deveni lege din ianuarie 2016.

“Am acceptat ceea ce comercianţii ne spun de mult timp: Folosirea cash-ului este scumpă pentru că salariaţii au nevoie de timp pentru a-l manevra, şi, de semenea, sunt şi îngrijorări legate de siguranţă. A purta cash te face vulnerabil la atacuri şi, deşi avem un nivel scăzut de infracţiuni violente în Danemarca, despre acestea ne spun angajaţii şi proprietarii de afaceri că îi îngrijorează”, a explicat Sofie Findling Andersen, reprezentant al Camerei de Comerţ.

În Danemarca, rezistenţa contra unei economii “cashless” este slabă. Cel mai mare lanţ local de supermarketuri, Dansk Supermarked, lucrează la un mecanism care să permită plata fără bani a cumpărăturilor folosind un sistem mobil de transfer de bani.

“Clienţii vor scana alimentele cu telefonul mobil, vor apăsa pe <<accept>> când s-au hotărât că vor să cumpere şi gata, pot pleca”, spune Mark Wraa-Hansen, de la Danske Bank. Costurile tranzacţiilor vor fi aceleaşi cu cele ale plăţilor cu cardul.

 

Cine are de câştigat

În ceea ce priveşte băncile, cu cât sunt mai mari, cu atât voar avea mai multe tranzacţii, iar profitul va fi mai mare, scrie pentru The Seeking Alpha analistul Gary Bourgeault. Dacă sunt luate în considerare toate tipurile de vânzări din prezent, de la cele din pieţe la cele de produse second  hand de pe internet, se poate deduce că numărul tranzacţiile cu carduri de credit şi de debit va exploda dacă este interzis cashul. O altă zonă de creştere este cea a companiilor precum Amazon, care recent a lansat un serviciu de citit carduri prin care primeşte un procent mic din fiecare tranzacţie.

De asemenea, vor avea de câştigat producătorii de aparatură care permite citirea cardurilor şi plata cu acestea.

Dar, poate cel mai mult de câştigat vor avea băncile centrale deoarece într-o economie fără cash tot ceea ce înseamnă ban va putea fi supravegheat mai uşor. Oamenii nu-şi vor mai putea “ascunde” banii sub saltea. Eliminarea banului fizic poate permite băncilor centrale să ducă dobânzile adânc sub 0, formându-şi astfel spaţiu mai mare de manevră pentru politica monetară.

 

Cine se opune

Pe măsură ce apar mijloace tot mai inovatoare pentru a duce dobânzile negative mai mult sub 0 prin eliminarea cashului sau devalorizarea lui (taxarea depozitelor constituite la bănci), se intensifică şi eforturile de a preveni scăderea dobânzilor prin punerea banilor lichizi într-un rol şi mai central, notează Bloomberg.

Ideea de a aboli sau doar de a restricţiona folosirea cashului este ceva de neconceput pentru multe persoane. În general, dacă există vreun lucru pe care laturile conservatoare ale scenelor politice să-l urască mai mult decât banul fizic fără acoperire în vreo materie primă, acela este banul care are doar formă electronică. Acesta poate fi cu lejeritate urmărit şi controlat de guvern.

Contra taberei care propune abolirea cashului luptă grupuri care vor să facă banul fizic mai util, chiar şi pentru tranzacţiile mari. Economişti de la Şcoala de Afaceri Stern a Universităţii New York sugerează înfiinţarea unor “conturi de rezerve de cash” în care, pe timpul zilei, tranzacţiile pot fi făcute ca în orice cont curent. Noaptea, banii vor fi închişi într-un seif, ceea ce-i protejează de dobânzile negative impuse la conturile curente obişnuite. Într-un fel, banul fizic va avea un rol similar celui al aurului în vremurile de început ale tranzacţiilor bancare.

 

Băncile centrale

“Anonimatul banului fizic este eliberator. Însă până la urmă totul se rezumă la cum vrei să-ţi conduci societatea”, spune Stephen Cecchetti, profesor la şcoala internaţională de afaceri Brandeis şi fost consilier economic al Băncii Reglementelor Internaţionale din Elveţia.

Atât timp cât există ban fizic disponibil ca alternativă pentru clienţii care vor să-şi retragă depozitele există şi o limită în ceea ce priveşte reducerea dobânzilor de către băncile centrale.

După un anumit nivel devine mai rentabilă închirierea unui depozit pentru cash şi angajarea unor paznici înarmaţi pentru a-l proteja. Elveţia are o bancnotă de 1.000 de franci elveţieni care poate fi utilă în tranzacţiile mari. Numărul bancnotelor mari în circulaţie de obicei atinge un maxim la sfârşitul anului, iar apoi se micşorează cu 6% în ianuarie şi februarie. Însă anul acesta, când dobânzile negative au devenit realitate, numărul a crescut cu 1% în februarie.

Bancnotele, ca modalitate alternativă de păstrare a valorii, reprezintă o constrângere pentru puterile băncilor centrale.

“Credem că aceste constrângeri nu sunt dorite”, au scris într-o analiză Willem Buiter şi Ebrahim Rahbari, economişti de top la Citigroup. Ei au găsit trei modalităţi în care pot fi descurajaţi cei care păstrează bani “sub saltea”. Una este de a aboli cashul, a doua este de a impune taxe pe banii fizici, iar a treia este de a reteza legătura dintre banii fizici şi rezervele băncilor centrale.

Abolirea banilor fizici şi forţarea oamenilor să folosească conturi electronice poate permite băncilor centrale să coboare dobânzile cât cred ele că trebuie şi în acelaşi timp paralizează economia subterană. “În opinia noastră, beneficiile nete pentru societate obţinute prin renunţarea la anonimatul monedei fizice sunt pozitive (aici este inclusă şi plata taxelor)”, scriu Buiter şi Rahbari.

Taxarea cashului, o idee care vine din 1916, de la economistul german Silvio Gesell, este, probabil, nerealizabilă, au concluzionat economiştii. Aceasta deoarece ar trabui ca bancnotele să fie ştampilate pentru a se putea demonstra că au fost plătite taxele pentru ele. A treia ideea presupune ca toate salariile şi preţurile să fie stabilite în funcţie de moneda în care este constituită rezerva valutară oficială şi ca banul fizic să fie un activ depreciabil, ca o monedă străină slabă. Această abordare este practică şi poate fi eficientă, spun economiştii de la Citi.

sursa: zf.ro