Lumea in care traim este o magazie uriasa in care oamenii nu mai au loc de lucruri.
In magazia asta imensa, oamenii nu se mai vad de lucruri si au inceput sa vorbeasca prin lucruri sau cu ajutorul lor – ii spun unui lucru sa-i spuna unui om ca un alt om a zis ceva despre un lucru care s-a stricat. In magazia asta oamenii se vad foarte rar, pentru ca nu au loc si nici timp sa se vada, pentru ca trebuie sa aiba grija de lucruri, si atunci cand, cu greu se vad, vorbesc numai despre lucruri: lucrul ala face asta, ala e bun, ala e slab, pe ala l-am cumparat, pe ala l-am aruncat, pe ala l-am stricat si tot asa, in final trebuie sa se desparta pentru ca un lucru le-a spus ca un alt lucru i-a chemat de urgenta, in casa lor plina de lucruri, pentru ca un lucru s-a stricat.
Lumea in care traim este un depozit imens unde oamenii se strecoara cu greu printre masini parcate sau stricate, si in final merg chiar pe strada. Un bazar aglomerat pana la refuz de lucruri colorate sau de reclamele acestor lucruri colorate, de tarabe sau magazine, jucarii si chilipiruri atarnand de vanzatorii ambulanti. Un mall gigantic care vinde lucruri si povesti despre lucruri, in care oamenii sunt de fapt produsele, si lucrurile sunt cele care aleg oamenii si in final ii si cumpara. Un tomberon fara fund plin de ambalajele acestor lucruri, multe din ele nedesfacute.
In lumea in care traim lucrurile dau sens oamenilor si nu invers, lucrurile ordona oamenilor si nu invers.
In lumea asta oamenii poarta numele lucrurilor scrise pe ei si nu invers.
In lumea in care traim avem parcari subterane, blocuri inalte, garaje acoperite pentru adapostul sutelor de mii de masini si nu avem o baraca pentru oamenii strazii.
In lumea in care traim copiii dorm in paturi supraetajate in timp ce televizorul are 10 mp liberi in jur; in aceasta lume taiem copacii ca sa plantam masini. In magazia asta imensa oamenii si-au facut camere spatioase unde dorm pantofii, si-au facut hoteluri pentru anvelope in timp ce mii de oameni executati silit stau sub cerul liber. Lucrurile decid absolut cam tot ce se intampla in lume – si asta se numeste business. Lucrurile sunt perfecte iar oamenii nu sunt, cel putin asa vor povestile lucrurilor sa credem noi. In lumea in care traim oamenii se arunca mai usor decat lucrurile si chiar valoreaza mai putin – se spune ca sunt imprevizibili si nu te poti baza pe ei , se spune ca asta este stiinta si este facuta tot cu ajutorul lucrurilor care sunt mai destepte decat oamenii. Se spune ca sunt si masini atotstiutoare care nu gresesc si daca ar exista dumnezeu, asa ar trebui sa arate si sa se poarte, se spune ca foarte multi au inceput sa se inchine acestor masini atotstiutoare.
Bineinteles nu a durat mult si oamenii si-au dorit sa gandeasca si ei ca masinile astea atotsiutoare, sa aiba creierul configurat dupa felul in care gandesc aceste masini. Apoi mai toate s-au schimbat si au inceput sa copieze comportamentul masinilor. Lumea arata de parca a fost creata pentru lucruri si nu pentru oameni, arata acum ca o imensa lant de productie si desfacere – Asia este o fabrica uriasa, Ocidentul un mall mare, Europa de Est si America latina o magazie de vechituri, iar ce mai ramane – o groapa de gunoi.
Pana la urma cel mai rau este nu ca nu mai avem loc de lucruri, ci ca nu mai avem timp de ele, adica ne pierdem timpul doar purtandu-le de grija. Aici, sa nu radeti! Cred ca avem de-face cu o conspiratie a lucrurilor impotriva oamenilor. Da, se pare ca de cand a crescut atat de mult productia de bunuri in zonele acestea – mall-ul lumii si magazia lumii – natalitatea a scazut dramatic. Oamenii nu mai au timp sa faca copii si nici sa se casatoreasca, nu mai au timp si nici rabdare. Vedeti lucrul este tare posesiv, el nu intelege si nu accepta scuze, sta imbufnat acolo si nu zice nimic, in schimb prietenul, copilul, sotul, parintii mai pot astepta, te poti scuza in fata lor. Plimbarea programata cu copilul tau o poti lasa pe mine, dar daca s-a stricat tableta, telefonul, televizorul sau masina… O alta consipratie ar fi ca lucrurile ne-au spus povesti atat de grozave despre ele, ne-au spus ca ne vor face fericiti, ca ne vor face mai buni, mai puternici, dar nu ne-au pomenit nimic de faptul ca se vor si strica si, mai rau, nu ne-au spus ca in unele cazuri nici nu pot fi reparate.
Care ar fi totusi scaparea sau cheia acestei situatii dificile in care am intrat?
In esenta, in lumea asta plina de lucruri se poate supravietui daca iti poti permite sa platesti oameni care sa aiba grija de lucrurile tale. Succesul in aceasta lume tine de cum iti gestionezi timpul destinat lucrurilor, astfel incat sa-ti mai ramana ceva timp liber sa faci ceva cu viata ta sau sa faci banii ca sa platesti pe cineva sa aiba grija de si mai multe din lucrurile pe care le ai . Altfel, vei plati pe cineva sa traiasca pentru tine, in timp ce tu ai grija de lucruri – adica vei plati o bona care sa faca pe mama in locul tau, vei plati o menajera care sa fie gospodina in locul tau si poate chiar sotie in locul tau, cine stie.
Mai este totusi o cale – calea pe care am apucat si eu – sa renunti din ce in ce mai mult la lucruri si sa-ti castigi viata inapoi.
Dar credeti-ma ca este mai bine sa ai mult mai putin decat iti trebuie dacat sa ai mult mai mult decat iti trebuie.
