Orasul a fost creat de bani si pentru bani. Comert este numele lui. Orasul este un targ sau o cetate administrativa. Totul este sacrificat pentru acest scop.
Cand orasul ajunge suficient de instarit ca aluviunile si malul aduse de fluxurile financiare imense sa murdareasca sau, daca vreti, sa hraneasca si zonele, paturile marginase ale acestuia, atunci si doar atunci apare grija pentru o viata mai ecologica, in armonie cu natura ( te pufneste si rasul – betoane , fier, tevi de esapament in armonie cu natura). In fine, intr-un cuvant apare grija pentru o viata mai umana.
Pe masura ce orasul creste, locuitori se emancipeaza, atunci adminstratia face eforturi ca sa stearga vadita placa invizibila scrisa cu litere mari in duh pe portile nevazute ale orasului care suna cam asa „Aici stapan este banul, primim cu bratele deschise pe cei care iubesc banii si banii ii iubesc pe ei. Veniti aici doar cu nevoile ce pot fi rezolvate cu bani, altfel ne veti fi dusmani.
Pentru ca iubirea de argint este un pacat din toate timpurile, pe masura ce oameni devin mai fatarnici si duplicitari si vor sa fie si milionari si sfinti si oameni de mare caracter si onestitate, la portile gri ale orasului, de data aceasta vizibile, scrie acum cuvinte de genul: orasul verde, cartierul verde, capitala culturala, camin, casa, implinire, dezvoltare, fericire. Niciodata nu o sa auzi, aici se fac bani, profit, afaceri, milioane, avere, smecherie, combinatii desi oameni asa vorbesc despre Bucuresti, cel putin.
Omul dintr-o data avand de toate, pierzand teroarea mizeriei financiare doreste sa traiasca omeneste, cam cum traia la el in sat, comuna oras din care a venit el sau parintii, bunicii lui. A lasat satul saracit de indiguirea nedreapta a resurselor umane si banesti adunate la oras si acum, ajuns la oras pentru bani participa la acest joc masluit si subventionat care este viata la oras si are asteptari dintr-o data sa traiasca in armonie cu natura ca in mediu rural dar cu bunastarea de la oras.
Nu ma intelegeti gresit, si eu imi doresc sa traiesc in liniste si aer curat, inconjurat de natura dar sunt destul de realist sa-mi dau seama ca acest lucru este imposibil in marile orase. Imi fac planuri sa ma mut in curand intr-o comuna sau oras mic de provincie, unde sa traiesc ca un om si nu ca un robotel, ca o fiinta umana mecanizata care se amageste ca mai este inca om doar pentru simplu fapt ca vede un copac pe marginea marilor bulevarde sau ca iese in weekend intr-un parc atat de mic incat il poti strabate cu privirea de la un capat la altul. In aceste parcuri de tip mall in aer liber este atata inghesuiala si atata beton incat seamana mai degraba cu un balci modern decat cu un colt de natura.
Solutia este sa ne folosim de spiritul antreprenorial, de resursele adunate la oras si sa construim comunitati sustenabile in mediul rural unde se poate trai o viata decenta in mijlocul naturii si sa nu ne mai ingramadim cu totii, cu catel si purcel si cu tot capitalul disponibil sa traim unii peste altii in marile orase.
De pe urma acestei aglomerari de capital si de resursa umana castiga doar cei care stapanesc de facto orasul – marii proprietarii imobiliari si servitorii lor din administratie.
Dorinta acestor mofturosi, fals idealisti si ipocriti de a limita activitatea comerciala a unui oras ( cum ii mai auzi pe multi ca protesteaza pentru taierea unui copac atunci cand se largeste un bulevard cu o banda in plus) pentru a trai ca la sat dar in acelasi timp in mijlocul unui oras in care castiga venituri inzecite fata de cele din mediul rural, va duce la scumpirea extrema a vietii de zi cu zi.
Aceste pretentii „nevinovate: si „ indreptatite” le servesc perfect stapanilor orasului mentionati mai sus, pentru ca ei, ca orice comerciant, au nevoie sa creeze penurie ca sa castige mai mult. Cum produsul tranzactionat de ei este spatiul, reducerea acestuia le convine de minune.
Este usor de vazut viitorul acestui model aruncand o privire la orasele cochete si organizate pana la cel mai mic detaliu din occident unde presiunea financiara pusa pe omul de rand creste pe masura ce orasele devin din ce in ce mai eco.
Luxul in general, la fel confortul si standardele inalte de calitate vin cu un pret pe care foarte putini din cei care le apreciaza le pot plati.
Adevarul este ca in oras trebuie sa faci cat mai multi bani si sa petreci cat mai putin timp- maxim 2/3 din timp. Daca se poate sa petreci doar timpul necesar pentru a face bani, asta pentru un timp, pana strangi suficient sa te muti in afara orasului.
Nu sint cinic si niciun materialist care calca totul in picioare de dragul banului, incerc doar sa fiu realist si sa spun ca in noua economie descentralizata in care intram, se poate trai si castiga bine si la tara.
Repet: orasul a fost facut de bani si pentru bani si el ii selecteaza pe termen lung pe cei care iubesc banul mai mult ca orice. Toata lumea critica bucurestenii, dar aici mai sunt maxim 10% bucuresteni, restul sunt provinciali care si-au dorit sa faca bani si sa aiba de toate.
In incheiere vreau sa spun ca sunt bucurestean nascut din parinti bucuresteni. Bunicii au venit in anii 50 in Bucuresti si au cumparat un teren la 5km de Piata Unirii pe care era cultivat porumb. Acum valoreaza 500-600 de euro metrul patrat. Linistea si atmosfera cat de cat placute din Bucuresti s-au pierdut ca urmarea a dezvoltarii accelerate din ultimii 30 de ani. Am copilarit pe strazi pietruite jucand fotbal fara grija pentru ca o masina trecea la 30 de minute. In weekend linistea era asemanatoare cu cea de la tara. Acum sunt blocuri construite ilegal, cu un 1-2 etaje peste limita admisa, fara retrageri si fara parcari. Traficul este insuportabil, numai poti iesi cu copii pe strada, poate doar in weekend.
Am trei copii si stiu ce inseamna sa mergi cu caruciorul pe strada din cauza masinilor parcate pe trotuar. In acelasi timp, daca s-ar muta toate masinile de pe trotuar in parcari amenajate cu plata, foarte multi nu si-ar mai permite acele masini – lucru care deja se face si se va face simtit. Incerc sa spun ca nu ne permit un oras perfect deocamdata. Daca totul ar fi verde, smart si super organizat am avea stresul si executarile silite la cote maxime.
Primaria nu te va opri sa ai confort in dauna mediului dar te va taxa pentru asta daca vrea sa faca chipurile un oras mai curat. Ecologia la noi se face prin taxare – o pocarie.
Este imposibil sa ai si confort si un mediu natural sanatos si un corp santos.
Nu poti vedea noaptea cerul instelat in toata splendoarea lui si sa ai si un cartier luminat unde sa faci jogging la 11 seara pe timp de vara.
Nu poti avea confortul betoanelor si caldurica lor si sa simti si recoarea padurii si mirosul ierbii.
Niciun oras profitabil nu renunta la activitatea economica de dragul bunei dispozitii a locuitorilor sai. Daca unele orase in lume au ajuns foarte cochete si eco asta se intampla pentru ca se bazeaza majoritar pe speculatii financiare – trading si banci sau pentru ca vremea lor a trecut si traiesc din turism si din mostenirea economica din trecut.
Orasul este un targ, la targ este greu sa ai liniste si sa te bucuri de natura.
Nu ma regasesc un orasul – targ, dar m-am saturat de retorica asta eco, cu natura si toate balivernele in mijlocul unui oras care inainte era plin de fabrici si acum e plin de malluri si cred ca pentru cei care nu rezista in porcaria asta solutia este mutarea la tara sau in orase mici de provincie.Trebuie sa fii pregatit sa accepti venituri de 3-4 ori mai mici si confort mai putin dar in schimb vei castiga natura, linistea si vei fi fericit.
